In fiecare dimineata gasesc pe strada fragmente pulsande de vieti omenesti, aceleasi. Mereu aceleasi, iti poti fixa ceasul dupa ele. In drum spre cresa numarul 5 un barbat destul de tanar, cu un copilas de mana, mereu cu o sapca albastra pe cap. Mereu aceeasi conversatie.
- Dar masina asta ce e?
- Opel.
- Opel? Si asta?
- Fiat.
- Fiat? Dar asta?
- Audi.
- Audi? Sii.. asta?...
Mai incolo, aceeasi femeie cu parul rosu, imbracata bine, dar machiata prost si cu un parfum oribil, mereu acelasi. Cu aceeasi sacosa neagra in mana si geanta maronie pe umar, cu ochii atintiti asupra drumului, nu cumva sa calce in vreo groapa cu tocurile ei cui imense. In urma lasandu-si amprente invizibile de parfum expirat.
Aceeasi masina alba spre care se indreapta un barbat cu o servieta intr-o mana si cu sacoul in cealalta. Aruncandu-si neglijent sacoul pe capota, cauta in graba cheile si se urca in masina. In oglinda retrovizoare isi descopera mereu primii doi nasturi de la camasa incheiati aiurea. Cu ochii pe ceas porneste motorul, injura scurt.
La semafor e mereu rosu exact cand ajung eu si dupa ce traversez intr-un final, trec pe langa acelasi maturator in verde, adunand aceleasi hartii pe care le-a adunat si ieri, dar care au crescut la loc peste noapte, mai adanc infipte in asfalt. Pe langa el se fataie acelasi caine alb cu o pata mare maronie la ochiul drept.
Exact inainte sa intru in parc, aceiasi baieti cu rachete de tenis in spate, asteptandu-l pe un al treilea. Unul mereu in alb, celalat cu tricou verde inchis si sapca. Pe langa ei trecand, inevitabil, acelasi barbat pe bicicleta cu pantaloni scurti portocalii si cu mustata.
In fiecare dimineata imi impart frantura mea de viata cu straini, care probabil nici nu-mi dau atentie. Poate ca nu ne cunoastem, dar pana la urma parcurgem aceeasi bucla infinita la nesfarsit.
