Tu esti constient de fiecare data cand zambesti?
Sau esti si tu una din persoanele alea care spune „Pai zambesc atunci cand sunt fericit.”? Pentru ca, da-mi voie sa te corectez: nu zambesti numai atunci cand esti fericit. O nuu, in nici un caz. Pai sa iti dau eu cateva exemple de situatii in care zambesti, chiar daca nu esti fericit.
Zambesti ca sa nu plangi. Da, asa e. stiu ca pare absurd, dar e adevarat. Prima mea nota cand am inceput liceul a fost un patru. Stateam in picioare in fata clasei, uitandu-ma la doamna profesoara cum imi punea acea nota pe care nu am mai avut-o in viata mea. Prima nota din liceu, din tot catalogul. Evident ca imi venea sa plang. Cred ca ma inrosisem la fata, dar nu puteam sa plang. Nu in fata clasei. Asa ca am zambit… cu cat zabetul meu era mai larg, cu atat simteam cum lacrimile o sa inceapa sa imi curga pe obraji. Cred ca mi-am strans pumnii asa de tare, doar ca sa simt o alta durere care sa ma distraga de la lovitura pe care o primisem. Si am zambit.
Zambesti cand te faci de ras. O Doamne, de cate ori nu mi s-a intamplat asta! Sigur stii si tu despre ce vorbesc. Sa nu-mi spui ca nu ti s-a intamplat niciodata ca intr-o ora, profesorul sa puna o intrebare si tu sa ridici mana, constient ca stii raspunsul corect. Sa dai din mana ca un apucat, dorind cu orice pret sa raspunzi tu. Si cand ti se da cuvantul, sa spui o aberatie mare, care sa starneasca rasul intregii clase. Ce altceva poti face, decat sa zambesti? Profesorul se uita la tine cu o fata de „cum se trezesc unii vorbind anapoda…” si iti spune pe un ton care vrea sa para intelegator: „Nu prea inteleg ce vrei sa spui prin asta… oricum eu asteptam alt raspuns. Ia loc.” Si tu zambesti in continuare, pentru ca nu poti face altceva.
Zabesti cand esti enervat. Da, cand te enerveaza cineva foarte, foarte tare. De exemplu in fata blocului meu este un magazin de unde ma mai trimite mama sa cumpar cate ceva. Este o vanzatoare acolo care ma enerveaza asa de tare, incat uneori imi vine sa urlu. Sta de vorba cu unii clienti pe care ii cunoaste, e foarte amabila cu ei si brusc se uita la mine si spune „Ce vrei, copilu’ ?” Eu incep sa ii spun ce am de cumparat si in timpul asta ea vorbeste cu respectivii oameni, pentru ca apoi sa se rasteasca la mine cu aceeasi intrebare. Ce pot sa fac, decat sa zambesc? Afisez un zambet cat mai laarg si ii repet ce doresc sa cumpar, in timp ce ea isi reia conversatia cu oamenii aia care nu mai pleaca din magazin o data.
Mai zambesti atunci cand, dupa ce ai incercat sa le explici colegilor de la gradinita ce ti-au zis mami si tati in legatura cu Mos Craciun, ca trebuie sa fii foarte cuminte si sa asculti de ei tot timplu ca sa primesti cadouri, vine un baiat rau –ala care de obicei te trage de par- si rade de tine, spunand „Te-au pacalit fraiero! Mos Craciun nu exista. Mami si tati pun cadouri sub brad. Ei iti spun ca e Mos Craciun, doar ca sa te faca pe tine sa fii cuminte. Adica in loc sa te ameninte ca nu iti mai dau voie la televizor daca nu ii asculti, se folosesc de treaba cu mosul.” Tu te duci acasa si o intrebi pe mami daca e adevarat ce a zis baiatul ala si ea iti confirma. Si tu zambesti, da, acel zambet cand iti vezi visele distruse si cand nu poti face nimic sa le aduci inapoi. Zambetul de om pacalit, tras pe sfoara.
Da, sunt multe motive pentru care poti zambi, nu numai fericirea. Pentru fiecare motiv un alt zambet. Uite, sunt sigura ca si acum zambesti, citind compuneri cum e asta si in sinea ta iti spui „Uite inca o fata care foloseste cuvinte prea mari pentru varsta ei, crezand ca asa va iesi in evidenta.” Sigur zambesti. Vezi? Chiar daca am scris o aiureala, o chestie lipsita de sens, ceva fara noima, macar te-am facut sa zambesti.
Zambeste!
