Sâmbătă dimineată.
Cartea de pe noptieră clipește ispititor și provocator: „Termină-mă, termină-mă!”.Un colț de semn de carte mijește pervers de undeva de sub multe, multe pagini, care nici măcar lipite unele de altele nu mai stau - ce mult mă vrea această carte, nici măcar închisă nu poate să stea. Nu rezist. O iau în mână și aproape că o simt cum se lasă grea în palma mea, se lasă deschisă cu atâta ușurință, iar semnul de carte alunecă afară dintre paginile răsfrânte cu o mișcare atât de fluidă, ca o adolescentă excitată care își întinde buzele întredeschise pentru a fi sărutate. Cu ochii deschiși.
Îmi las ochii încă grei de somn să alunece cu nesaț pe pagină pentru câteva secunde înainte de a trece la ingurgitarea vizuală lentă și pe îndelete a fiecărei litere, fiecărui cuvânt, fiecărei propoziții și fraze. Paginile se alintă fandosit, foșnesc înfiorate între degetele mele, înfiorate de razele timorate ale soarelui de dimineață ce pătrunde sfios prin geamul pe jumătate dezgolit de perdeaua trasă neglijent și în grabă cu o noapte în urmă. Pereții oftează, iar tu.
Tu te foiești ca un motan morocănos în stânga mea, de parcă nu-ți mai ajunge nici patul, nici perna, nici pătura, nici somnul, nici sâmbăta. Dar eu îmi văd mai departe de plăcerea mea perversă de dimineață și nici măcar mormăitul răgușit și sărutările tale care încă visează pe umărul meu atât de treaz nu mă pot convinge în cele din urmă să iau o pauză. Îmi iau o mână de pe carte și o las să pătrundă ușor prin părul tău agresat de pernă și de somn. „Bine, gata, am văzut că te-ai trezit, bună dimineața, copil alintat” par să spună degetele mele șuvițelor tale de păr încâlcite.
Se pare, totuși, că asta nu e de ajuns pentru tine, balaur lacom și hrăpăreț, pentru că exact în mijlocul unui paragraf delicios, mâna ta umflată de somn se înfige în cartea mea delicată și o ridică în înaltul cerului camerei noastre scunde. „N-ai terminat și aseară cartea asta?” se aude vocea ta supărată parcă țâșnind din vârful ghearelor care îmi țin cartea suspendată în aer, ca pe o curvă dezbrăcată în văzul lumii. Paginile ei s-au pleoștit, cotorul pare că vrea să se închidă, ca o amantă îmbufnată că a fost refuzată.
Acum mă ridic în capul oaselor și îți îndepărtez cu grijă palma slinoasă de pe frumusețea mea de carte speriată și amenințată. Și ca să îți potolesc și pornirile de gelozie fără sens, îmi rezerv dreptul de a mă întinde peste tine, leneșă, așezându-mi cartea pe pieptul tău revoltat și reluându-mi lectura, nu înainte de a-ți fura cuvintele protestatare de pe buze cu un sărut împăciuitor.
„Vreau să o mai termin o dată.”
