Duet.

Nu stiu ce sa scriu. Stau si ma uit la foaia goala si nu stiu cu ce sa incep. Ar fi atatea de spus... despre atatia si atatia oameni...

Cum as putea sa-ti spun ca te iubesc? Simplu. Nu pot.

Ideea e ca vreau sa scriu o poveste, si nu ceva cum scriu de obicei pe blog. Am multe de spus, dar nu stiu cum.

Se spune ca dragostea e oarba. Dar eu nu cred ca e complet nevazatoare. Are doar nevoie de ochelari.

E o amestecatura de culori si forme tremurate. Incepe jos cu o dunga maronie, lata de vreo 4 degete, daca ar fi sa o acopar cu mana si sa inchid un ochi. Apoi incep nuante de verde imprastiate aiurea in tot felul de

Si de ce ai abandonat asta si te-ai dus sa canti la pian?Mazgalesti foaia si pleci.Ti-ai descarcat nervii in clapele pianului.

Revii si incerci din nou sa scrii ceva. Ne contrazicem pe subiectul asta.Fiecare cu imaginatia ei.Talentul ei. Fotografie.Imaginatie.Inspiratie.Artistic.Pian.

Dar nu imi merge. Ma gandesc intr-una la ceva artistic. Uneori mi-as dori sa am un aparat foto, un Nikon, ca sa pozez fiecare idée pe care o am. Pentru ca oricat m-as stradui, nu pot sa redau in cuvinte imaginile pe care le am in cap. Doar cu niste cuvinte fara prea mare inteles. Cu ce ajuta daca zic soare si umbre, cand fiecare percepe soarele si umbrele in felul sau? De unde sa stie lumea la ce ma refer eu cand zic ca vedeam cum soarele se retrage in mari de rosu cu miros de oja, lasand in urma doar umbre imbibate de sange? N-au cum sa vada fix imaginea in fata, cum o vedeam eu dintre sagetile verzi ale firelor de iarba si ma amuzam, pentru ca pareau ca strapung cerul si ca sunt mai mari decat soarele.

Si totusi sunt asa de multe subiecte la care te poti opri.De care te bucuri alaturi de prieteni,de familie.Uneori chiar singura.De ce sa nu incerci sa le transformi in cuvinte si sa le asterni pe foaie?Si ca tot ai zis de soare si umbre.Lumina defapt.Cam pe asta se bazeaza fotografia.Fiecare fotograf in parte se joaca cu lumina si imortalizeaza momentul in fotografie,ce poate dura ani si ani.Opreste timpul in fotografia sa. Asa si tu. Te joci cum vrei cu literele si creezi amintiri de care te vei bucura nu numai acum si peste ani. Trebuie doar sa te deschizi tie insati.

Joc.. asta imi aduce aminte de cartea aia “jocul cu margele de sticla” pe care a trebuit sa o citesc. Am fost foarte foarte incantata de ea la inceput, pentru ca avea un nume atractiv. Margelele alea de sticla puteau insemna orice. Si eram foarte curioasa sa vad despre ce e vorba. Cand de fapt totul a fost o aiureala totala. Si a fost o carte lunga si plictisitoare. Adica.. Doamne eu cu margelele alea.. nu stiu. Se putea spune orice despre ele. Margelele alea puteau fi amintiri. Si de sticla, pentru ca viata nu e de gluma, asa ca trebuie sa ai grija cu margelele, sa nu le spargi. Si ce efect frumos ar fi fost sa zica de niste margele pe care le asezi pe o ata, asa cum asezi amintirile in mintea ta, si le pastrezi acolo. Ele singure –margelele- nu ar fi constiuit ceva iesit din comun. Dar impreuna formeaza un sirag multicolor si extraordinar de deosebit. Asa si amintirile, daca le pui cap la cap, alcatuiesc un tot mare numit fericire.

Uhh.. asta a fost cam dezordonat scrisa, dar o las asa.

Jocul cu mancarea. Se ia un bol mare si se amesteca toate ingredientele, pana se obtine o pasta omogena. E riscant sa amesteci multe lucruri de-odata fara sa te opresti sa gusti pe parcurs, fiindca la final nu stii ce iese. Dar asa si cu amintirile. Amesteci fire de iarba cu glume si cantece, haine si parfumuri cu raze de soare, chipuri zambitoare cu vorbe taioase, prieteni cu stropi de ploaie, timp cu natura si cu cerul instelat, racoare noptii cu locurile de intalnire si mirosul pamantului dupa ploaie, plimbari lungi cu certuri si tipete, priviri pline de inteles cu mari de liniste sau cu taceri obositoare, hamburgeri de la Toledo cu lumini de fantana si imbratisarile nocturne cu cuvinte de prietenie. Presari peste tot papadii si culori si rasete si injuraturi pe ici pe colo. Plus situatii jenante si motive de ras, plus distractia care a predominat. La toate se adauga sutele de poze si posturi caudate in care am stat, plus ceva baloane de sapun. Si gata amestecul. Nu se poate sti sigur la sfarsitul verii ce va iesi din aceasta compozitie eterogena, dar eu am speranta ca pana intr-un final va rezulta gustul de vanilie al fericirii si intensitatea de cacao a prieteniei. Se serveste cu putin praf de incredere cu gust de scortisoara si cu o ceasca fierbinte de promisiune ce miroase a ceai de menta.

: )

Se pare ca orice relatie e cusuta cu o ata ce se termina inevitabil. O sa caut o ata nesfarsita.Simt ca ma apropii de ceea ce caut.

Te iubesc!

Vacanta. Tineret. Poze. Versuri. Certuri. Alergat. Filme. Momente. Personalitate. Dimineti. Bratari. Apus. Rasarit. Natura. Lumini. Platou. Melodie. Discutii. Scari. Citate. Jucarii. Crang. Copilarie. Oras. Ceas. Imbratisari. Cer. Banca. Flori. Mancare. Scortisoara. Cuvinte. Ceai de menta. Toledo. Fantana. Carrefour. Amintiri.

Ai spus ca nu stii de ce iti multumesc. Uite aici doar un motiv: multumesc pentru ca imi deschizi ochii atunci cand ma orbeste intunericul. Te iubesc!

P.S: Pasajele verzi nu imi apartin. Credits to my dear friend Ceai de menta aka Andra