Doi.

Miros de piele somnoroasa, mult prea intinsa pe
umar adormit si osos. Sarut cald, mandibular.
Asternuturi vestede, impregnate de duminica si
jumatate de gura zambind in engleza mijind din contur 
ponosit de perna uzata.
Pijamale largi pe jos, murdare de 
ciocolata expirata de mult. 1,2,3. Trei 
kile praf cubic macinat de soare ocru,
vara invechita in raze aruncate pe pereti. Carlionti
prafuiti, inspicati, mirosind a tutun
ieftin, obraz dornic de cafea.
Buze incercanate, ochi uscati, insetati de lapte si paine cu gem.
Lene, lene, lene, brate grele, amortite,
genunchi nodurosi cu picioare moarte, dungi de perna inrosite pe
frunte si trosc-trosc! oase asuprite la fiecare pas. Timp deraiat, ceas zeflemist.

Sosete lungi, pieptene pierdut, miros de after shave, nu, ai mei nu
vin pana deseara. Paine prajita, doua
tigari aprinse in scumiera si fum. Caine latrand prin pereti de alaturi si
radio ragusit umpland bucataria de spatii si goluri, da mama, sunt
singura acasa.

Frédérich Chopin, "Andante Spianato"

Azi apune soarele iar. Iar inunda fereastra larga - rosu, cald. Lucrurile din camera, toate, sunt aranjate ca si alta data, tremura infiorate sub lumina crepusculara. Sticla se topeste ca si alta data, o simt fierbinte sub spatele meu. Hei tu, pielea mea e mereu rece. Mi-e dor de tine in fiecare zi.

Hei tu, vara e pe sfarsite. O simt. O simt in felul in care merg oamenii pe strada. O simt in felul in care suna pianul la pranz. O simt in felul in care sclipesc stelele pe cer. O simt in felul in care semnalizeaza masinile cand intra in sensul giratoriu si o simt in dungile sterse pe care le lasa avioanele cu reactie pe cer. O simt in bomboanele de menta din geanta mamei. Vara e aproape departe.

Hei tu, ce inseamna departe? Departe se masoara in timp, sau in spatiu? Sau in greutate? La cati metri departare de mine se afla vara acum? La cate grame departare de tine e vara acum? La cate zile distanta de noi s-a terminat vara asta? Asta aproape ca stiu: la 5 zile in trecut si la foarte multe zile in viitor. Asta inseamna ca s-a terminat in doua locuri? Poate nu e in niciunul.

Hei tu, dar tu nu esti pe sfarsite. Nu. Imi place sa cred ca esti dincolo de un inceput anume; dincolo de un sfarsit anume. Dincolo de sfarsitul verii. Dincolo de inceputul scolii. Asta inseamna ca esti infinit? Cred. Daca da, atunci vreau sa ma iubesti infinit. Cum il iubesc eu pe Chopin. Sa nu fii gelos, pentru ca pe el il iubesc de cand ma stiu, sau, de cand imi aduc aminte de mine, deci nu e nedrept oricum ai lua-o. Plus ca eu nu sunt infinita ca tine. Deci, nu ai cum sa imi ceri sa te iubesc infinit, desi eu tot o sa incerc. Gata, am stabilit: ai sa ma iubesti infinit. Ai sa imi rasuflii sugrumat in ureche intr-un mod infinit. Mainile tale vor fi calde infinit si eu am sa ma joc infinit cu degetele tale, care se vor prelungi infinit printre ale mele. Ai sa fii prezent langa mine infinit, ocupand pana la refuz singuratatea infinita in care traiesc. Sau poate ai sa fii chiar tu singuratatea in care ma voi izola infinit de buna voie, imi place sa fiu prinsa in privirea ta infinita.

Hei tu, nu pot sa nu ma gandesc la mare. la adierea grea de sare si la stabilopozii sfaramati de care se izbesc aritmic, si acum, probabil, valurile doldora de spuma. Am stat pe stabilopozii aia nopti de-a randul si le-am ascultat infiorata bolboroselile in timp ce mama dormea fara grija in camera noastra mica de hotel, in timp ce tu ma gaseai prin timp si incepeai sa ma iubesti nesigur. Am stat de una singura si mi-am leganat picioarele in vant. M-am sprijinit cu palmele de bolovanii aia aspri si am asteptat cuminte, sa vii, ingrozita de intunericul ce se casca deasupra si dedesuptul meu, atat de gros ca ma sufoca. Nu pot sa nu ma gandesc la diminetile galbene, cu plaje aglomerate, mama citind sub umbrela colorata. Am stat pe plajele alea galbene zi de zi, pana cand ma lua ameteala de la atata soare si sare. Am stat si am ascultat felurite voci si cuvinte, glume ieftine, conversatii de complezenta, barfe, vocea prezentatorului de la radio. Am stat si te-am asteptat pana m-a innegrit soarele, ca pe un porumb copt.

Hei tu, azi iar te-am regasit prin partiturile pe care le-am repetat incoerent. Poate de-aia am repetat atat de mult azi. Pentru ca nu m-am putut opri pana nu ti-am gasit, rand pe rand, fiecare organ, fiecare deget, fiecare fir de par. Fiecare celula cu bastonas a ochilor tai. Te-am asamblat aproape aievea si melodia ta a curs lina si amagitoare. Ambigua, neclara, plina de trioleti si mordente si alte artificii, imi place sa repet melodia asta. Am sa te leg intr-o zi la ochi si am sa ti-o cant si tie, asa ca sa iti dai seama cum arati tu defapt. Cum arati in ochii mei. Si ai sa intelegi totul. Ai sa intelegi cine esti tu si care e scopul tau in viata, adica sa ma iubesti pe mine. Vezi cat sunt de egoista?

Hei tu, sunt obosita. Lumina imi joaca feste, abia daca mai clipoceste spart printre blocurile murdare. In curand se vor aprinde farurile masinilor. Geamul incepe sa se raceasca. Melodia s-a terminat de mult timp la casetofonul stricat. Mama o sa se supere iar ca am stat pe pervaz. Sa nu ma spui. Sa nu ii spui nimic. hei tu, am sa inchei acum cu un vers frumos al trupei Compact:"Sa te gandesti din cand in cand la mine. Ma voi gandi si eu, mereu, la tine".

                                                  

                                                                                                                      Cu drag,

                                                                                                                            Eu.

Impulsuri.

Se pare ca niciodata n-am sa ma invat minte si am sa te iubesc iar si iar si mereu dar intrerupt si sacadat si totusi mult pentru ca eu sunt mereu naiva si tu esti mereu rau si citesti in gandurile mele ca in niste versuri prea sincere si prea comune si imi proiectezi pe scoarta cerebrala numai lucruri pe care le vreau lacom si le suprapui peste centrul respiratiei care am uitat in ce lob este dar mi se taie respiratia des. 

Si ma gandesc cu frica la noptile in care te voi visa si voi simti distanta dintre noi mai rece ca niciodata pentru ca in timpul zilei nu mai pare atat de mare si neagra si patura asta iar nu poate sa ma stranga si ea in brate si nici sa imi spuna ce tanjesc eu sa aud de la un tine ciufulit si un tine in pijamale cu navete spatiale si ursuletul meu de plus a adormit deja deci nu pot sa plang acum ca il trezesc.

Cred ca orice copil este la un moment dat dependent de dulciuri si ca orice fetita iubeste ciocolata alba dar numai eu stiu sa iubesc cuburile de zahar asa cum o fac in fiecare zi si mai cred ca sigur buzele tale sunt facute din glucoza care e dextrogira.

Si inainte in lumea mea plina de soare si sa impartim o cana de lapte cu cacao care are la suprafata adunate numai bule mici de fericire pentru ca laptele rade efervescent si se coloreaza cand il torni fierbinte peste zahar si peste pudra de cacao care e amara si te face sa tusesti cand e de una singura si am sa te tin de mana toata ziua astazi.

Lasa-ma sa ploua ca sa te inchid in cartea mea preferata si sa iti asez buclele ude de primavara peste petele de tus ca peste niste vise povestibile pentru ca romanul meu preferat e sigur batut la masina de scris cea veche care face tac-pac la fiecare cuvant pe care mi-l spui la ureche si stai ca iar am incurcat borcanele.

Si piesa mea preferata ramane tot aia in care trebuie sa te caut frivol pe tine printre toate clapele si toate mordentele si toate portativele negre si uneori imi vine sa rescriu partitura ca sa semene cu liniile din palma ta cea rece si complicata dar poate ca atunci n-ai sa mai auzi la fel de clar ce incerc eu sa iti dau de inteles clipind si tacand si cantand mai departe.

Hai sa desenam cu creta pe asfalt ca sa ne aducem aminte de vremea cand eram mai copii decat acum si nu ne pasa si hai sa facem asta ca sa molipsim toti oamenii de culoarea fericirii noastre pentru ca orice strain se molipseste de un sotron cand il vede aruncat pe asfalt sau cel putin orice strain care nu a uitat sa zambeasca infantil in zile cu soare si eu vreau sa am o creta mov.

Si cand am sa iti spun ca te iubesc si ca esti mic am sa folosesc un stilou pentru ca orice om scrie mai incet si mai frumos cu stiloul si cerneala a fost intotdeauna mai romantica decat pasta de pix sau tastatura pentru ca ea se impregneaza staruitor in hartie si in inima si defapt eu vreau sa imi impregnez umbra in mintea ta si maine am sa iti scriu pe o sugativa ca dorul meu e impregnat de tine. 

Eu nu reusesc niciodata sa am coduri secrete si incifrate si nici sa fiu alegorica asa cum poate mi-as dori dar asta se intampla pentru ca mie nu cred ca imi sta bine machiata si sunt prea sincera ca sa vorbesc frumos si complicat si poate putin oarba de tine si tu stralucesti mai departe in armura de cavaler pe care nu ti-o dai jos nici macar acum cand suntem singuri in lume si e liniste.

Si nu sunt eu o printesa si nici o sirena pentru ca am pete mici si dese de imperfectiune in amprentele digitale si pe irisul atat de banal in castaniul lui dar nici mata nu cred ca am cum sa fiu pentru ca sunt volatila de tine si ma aprind numai de cat la scanteia ta de atentie. Sah mat! 

Dar n-am sa te opresc atunci cand vei dori sa pleci si sa devii matur pentru ca nu s-a intamplat niciodata in istorie ca o copilarie sa opreasca un adolescent sa paseasca in lume si toate copilariile sunt docile si raman amintiri dar eu pentru ca sunt egoista si rasfatata am sa le spun tuturor ca sunt cea mai frumoasa copilarie a ta si ca de aceea esti tu acum un cavaler neinfricat si mai putin imperfect decat altii dar sa nu iti doresti sa pleci totusi. 

Si chiar daca tu esti prea mic ca sa fii o hiperbola si eu sunt prea mare ca sa fiu o litota stii prea bine ca daca poezia noastra nu ar avea rima atunci pe globul de carton  pe care l-a gaurit fratele meu cu pixul s-ar produce o apocatastaza locala si atunci probabil ca toate legile fizicii si ale matematicii s-ar intoarce pe dos si ar trebui sa sucesc globul ca sa nu se mai vada gaura din el mereu. 

Coloreaza-mi camera cu melodiile tale depresive si umple-mi zilele de parfumul tau asa de inexistent ca sa imi aduc aminte mereu de cine sunt cand sunt cu tine pentru ca sunt un cineva care zambeste si of ce triste sunt spatiile goale dintre degetele rasfirate ale mainii mele stangi si uite ca iar am visat prea mult. 

Raule!