Miraj.

.

Imi intra lumina prin piele si o simt cum imi circula prin sange cu
o viteza

din ce in ce mai mare. Simt cum trimite impulsuri catre toti neuronii mei.

Aproape ca aud sunetul scanteilor pe care le fac

Acolo

in capul meu, 

Acolo unde se transmite mesajul din aproape in aproape,

unde se creaza adrenalina.

Ma strabate electric

din cap pana in picioare

Ca un fulger care despica

cerul si apoi se stinge brusc de parca

n-a mai fost si ploua.

Ploua salbatic si ploua

insetat si cu dusmanie.

O dusmanie care izvoraste dintr-o dragoste prea puternica,

o dusmaine care e defapt dragoste ascunsa si afara tuna.

Si ploaia asta - perdea de apa de partea cealalta a geamului

nu te lasa

sa respiri si iti invadeaza

Urechile cu ropotul si picaturile ei

si vine in valuri ce seamana cu un praf ravasit de vantul

care indoaie chinuitor copacii,

Copacii asaltati de ploaia asta cu ace si seringi si fulgere care despica cerul
in

doua si tunete care parca racaie stratosfera ca sa ajunga pe pamant pana 

o fac sa se cutremure zgomotos intr-un

Racnet.

Noapte.

E intuneric in camera si numai

felinarele cu lumina veche si mancata de molii

mai palpaie slab prin geam si se aude doar apa

izbindu-se de pamant cu o viteza unghiulara maxima,
adica atunci cand cosinusul unghiului alfa este
Unu.

Dar e o liniste inselatoare si un intuneric perfid, fiind doar

in asteptarea scanteii electrice 

Menite sa se descarce si sa umple camera de o lumina

neonica, puternic ionizata doar pentru o secunda

urmata

de o detunatura ce aduce a cutremur si a razboi si

s-a stins un felinar.

Trebuia sa imi dau seama ca un apus atat de rosu prevesteste furtuna