Erou.

Si am uitat ca ploua. Pe par, pe frunte, pe ochi, pe obraji, pe buze, pe umeri, pe haine mai ramasesera doar vanatai ude ale sarutarilor reci de ploaie. Dar nu mai stiam. Tot ce vedeam era un colt negru de umbrela din care se prelugeau incolore firicele lichide si zambetul...
Zambetul tau, ce s-a deschis galben si cald, ca o floare de papadie tanara si ca o sfera tomnatica de soare-copil, prea timid pentru a avea si raze. Mi-ai spus ceva si nu te-am auzit. Ti-am vazut buzele sangerii dansand si atat. Si stiam ca privirea ta cea arzatoare era plecata asupra mea, dar n-am indraznit sa ma uit.
N-am bagat de seama cand ai coborat la nivelul meu, dar stiu ca deodata m-a izbit chipul tau cel radiant si diafan si privirile-ti luceau ca licuricii in noaptea parului tau cel negru. Palma ta cea mare si calda a zabovit o clipa pe obrazul meu rece si palid si ud si mi-am amintit ca am plans. Mi-ai sters cu grija ranile apoase si amare si am putut sa simt mirosul pielii tale, miros alb de praf de stele de amurg, ce aduce vag a scortisoara si a coaja de copac.
Si n-am putut sa nu zambesc, cand tu nu erai decat zambet si soare si parfum. Atunci ti-ai ridicat genunchiul din baltoaca si te-ai intors si ai plecat. Si eu m-am ridicat de pe bancuta si te-am urmat. Mi-am strecurat mana firav in palma ta si mi-ai tinut-o strans si n-am mai vazut in fata ochilor decat castani si sarutari de ploaie lovind fara tinta asfaltul.

Vesnic.

Elena ar vrea sa fie altfel. Dar nu poate, fiindca tu nu esti aici, ca sa o iei de mana si sa ii scuturi de praf rochita. De aceea, Elena iti scrie mereu, de teama ca intr-o zi va uita ca te asteapta.

Elena ar vrea sa iti picure in palma zambete mici si sa iti sufle magie printre gene. Ar vrea sa iti curga sarutari afone peste clapele pianului si sa iti adoarma mangaieri fugare printre firele de par inainte sa te trezesti. Ar vrea sa iti adune umbrele lasate pe drum si sa calce prin urmele pe care pasii tai nehotarati le-au imprastiat pe nisip.

Elena iti priveste in fiecare zi mirosul de rasarit si de apus pe care il dilueaza surd apa marii si te gaseste in fiece strop de nisip si graunte de ploaie. Cand se plictiseste, Elena iti impleteste vise din curcubee stravezii si iti tremura chemari amutite prin fata ochilor, chiar daca stie ca ochii tai sunt vesnic inchisi.

Cateodata, ea nu e sigura ca ai sa vii, pentru ca atunci cand soarele bate cu prea multa putere, ii mai topeste din sperantele de ceara. Dar sa nu te nelinistesti, pentru ca Elena tot te asteapta. Ea sta cuminte la capatul drumului tau infinit prin clepsidre pline cu timp si nu indrazneste sa se atinga de praful de pe rochita ei sau din palmele ei, pentru ca sa nu te astepte fara un motiv anume.

Fericire.

Ti-am mai spus cat imi place sa suflu in papadii? Si toate visele mele puerile sa se risipeasca in privirile aurii ale soarelui tanar, la fel cum puful cel alb se imprastie in orizontul nemarginit al ochilor tai varatici. Vreau sa ma invart in cercuri strambe printre stelele pamantene ce plutesc in jur. Apoi, ametita, sa incerc sa-mi prind din zbor visele pe care le-am suflat si am ras si am aratat cu degetul spre ele. Ca un copil.
Si soarele rade de mine, in timp ce tu ramai stralucind si cald si departe, departe in cerul tau fara expresie.
Tarziu, descopar incalcite in firele de par, stelele diurne ce au format nu cu mult timp in urma, puful alb al unei papadii. Sunt nevisate, stelele astea.

Timp.

Ai fost ieri si vei fi maine. Dar azi nu esti.
Ieri ai fost de nenumarate ori, in felurite deghizari. Ieri te-am iubit in multe feluri si la fel de fiecare data. ieri ai avut ochi caprui, negri, verzi si iar caprui. Stiu ca eu ieri nu am fost pentru tine niciodata, dar te inteleg. M-am obisnuit sa nu fiu.

Azi nu mai esti. Nu ma intreba cum sau de ce, pentru ca nu stiu sa raspund. Nu pot sa iti spun cat va dura acest azi, pentru ca nici asta nu stiu. Nici macar pe tine nu te stiu, pentru ca nu esti. Nu stiu culoarea sufletului tau, nu stiu mirosul pielii tale, nu stiu gustul vorbelor tale, nu stiu atingerea ochilor tai.Sunt o nestiutoare. Asta nu inseamna ca nu te mai iubesc, nu. Pentru ca eu te iubesc pe tine de cand lumea. Tu esti iubirea mea platonica. Nu ma supar daca tu nu m-ai iubit sau nu ma iubesti sau nu mai vei iubi. M-am obisnuit sa nu fiu.

Maine vei fi cu siguranta. Pentru ca eu te astept. Si stiu sigur ca vei aparea. Cine stie, poate maine o sa fiu si eu, sau poate nu. Desi chiar as vrea sa fiu si eu, pentru ca daca am fi amandoi, am fi impreuna. Si te voi sti, pentru ca vei fi. Si am sa rad cand imi vei colora unghiile cu carioca. Si ai sa razi cand ma voi incurca la pian, de emotie ca tu ma asculti. Si o sa radem de fiecare data cand soarele va rasari sau cand stelele vor pocni noaptea pe cer ca floricelele de porumb. Dar nu ma supar daca eu nu voi fi, pentru ca... m-am obsinuit sa nu fiu.

PS: Grabeste-te!

Diferit.

Ma uit la tine si imi vine sa rad. Da, imi vine sa rad, pentru ca esti patetic. Defapt, totul e patetic acum. E amuzant de patetic si lipsit de sens. Dar nu conteaza, macar e amuzant.
Ai observat cat de schimbatori sunt oamenii? Nu? Eu da. Oamenii sunt foarte schimbatori.
Exemplu elocvent:eu. Pentru ca eu de obicei nu rad de tine. Dar acum se pare ca rad de tine si imi place sa rad de tine. Si imi place sa repet faptul ca rad de tine, chiar daca in gramatica limbii romane, asta ar fi o greseala si eu as fi catalogata drept o inculta, dar ideea e ca eu rad de tine si imi place sa rad de tine. Momentan.
Iarta-ma, am si faze dinastea. Adica, sa fim serios... ar fi de-a dreptul plictisitor sa fiu intr-una roz si sa scriu numai lucruri roz si frumoase. Pentru ca nu e amuzant sa fii roz mereu. Cateodata trebuie sa mai fii si purple, sau blue, sau rosu, sau verde, sau oranj sau cum mai vrei tu. Poate ca e mai frumos sa fii roz, pentru ca toata lumea te place cand esti roz, pentru ca spui numai lucruri frumoase, sau vorbesti numai despre lucruri frumoase. Dar e plictisitoooor. Poate ca nu toata lumea te place cand esti purple, dar unii sigur te plac. De exemplu trebuie sa se gaseasca cineva care sa ma placa pe mine cea purple de acum si sa rada de tine cu mine acum. Si sa radem de tine impreuna. Iarta-ne, dar azi suntem purple.
Fara sens....
Hahaha, ce aberanta sunt! dar te distreaza aberatiile mele, nu-i asa? Nu mintii, pentru ca stiu ca tu zambesti in timp ce citesti toate lucrurile astea. Zambesti, pentru ca stii ca noi radem de tine, sau zambesti pentru ca esti unul dintre cei care rad de altii, sau zambesti pentru ca razi de aberatiile mele. Nu conteaza, ideea e ca tu acum zabesti. Si eu rad de tine. Sau de altul.
Hai sa radem cu totii. Ideea e sa fim purple si sa radem unii de altii. Poate ca maine o sa fiu roz la loc. Asta e. Mai vedem noi pana maine.



PS: Paste fericit.