Ti-am mai spus cat imi place sa suflu in papadii? Si toate visele mele puerile sa se risipeasca in privirile aurii ale soarelui tanar, la fel cum puful cel alb se imprastie in orizontul nemarginit al ochilor tai varatici. Vreau sa ma invart in cercuri strambe printre stelele pamantene ce plutesc in jur. Apoi, ametita, sa incerc sa-mi prind din zbor visele pe care le-am suflat si am ras si am aratat cu degetul spre ele. Ca un copil.
Si soarele rade de mine, in timp ce tu ramai stralucind si cald si departe, departe in cerul tau fara expresie.
Tarziu, descopar incalcite in firele de par, stelele diurne ce au format nu cu mult timp in urma, puful alb al unei papadii. Sunt nevisate, stelele astea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu