Timp.

Ai fost ieri si vei fi maine. Dar azi nu esti.
Ieri ai fost de nenumarate ori, in felurite deghizari. Ieri te-am iubit in multe feluri si la fel de fiecare data. ieri ai avut ochi caprui, negri, verzi si iar caprui. Stiu ca eu ieri nu am fost pentru tine niciodata, dar te inteleg. M-am obisnuit sa nu fiu.

Azi nu mai esti. Nu ma intreba cum sau de ce, pentru ca nu stiu sa raspund. Nu pot sa iti spun cat va dura acest azi, pentru ca nici asta nu stiu. Nici macar pe tine nu te stiu, pentru ca nu esti. Nu stiu culoarea sufletului tau, nu stiu mirosul pielii tale, nu stiu gustul vorbelor tale, nu stiu atingerea ochilor tai.Sunt o nestiutoare. Asta nu inseamna ca nu te mai iubesc, nu. Pentru ca eu te iubesc pe tine de cand lumea. Tu esti iubirea mea platonica. Nu ma supar daca tu nu m-ai iubit sau nu ma iubesti sau nu mai vei iubi. M-am obisnuit sa nu fiu.

Maine vei fi cu siguranta. Pentru ca eu te astept. Si stiu sigur ca vei aparea. Cine stie, poate maine o sa fiu si eu, sau poate nu. Desi chiar as vrea sa fiu si eu, pentru ca daca am fi amandoi, am fi impreuna. Si te voi sti, pentru ca vei fi. Si am sa rad cand imi vei colora unghiile cu carioca. Si ai sa razi cand ma voi incurca la pian, de emotie ca tu ma asculti. Si o sa radem de fiecare data cand soarele va rasari sau cand stelele vor pocni noaptea pe cer ca floricelele de porumb. Dar nu ma supar daca eu nu voi fi, pentru ca... m-am obsinuit sa nu fiu.

PS: Grabeste-te!