Ninge marunt cu pete de soare si inca nu pot sa-mi dau seama care dintre ele esti tu. Am incercat sa le prind pe rand, ca sa le verific, dar toate se topeau in palma mea cea rece, lasand in urma doar stropi de caldura aurie. Apoi am incercat sa le numar din aer, una cate una, dar ce rost ar mai fi avut? pentru ca pana la urma toate sfarseau in balti de lumina lucioasa peste tot in jur. Stii sa inoti, nu-i asa?
Fluturi mici explodeaza fara sunet in culoare si eu intind mana spre ei, in speranta ca voi da de un tine pictat in curcubeu. Dar degeaba. Perechile de aripi vibrante se dilueaza repede in valurile line ale cerului, ca un fum multicolor si neregulat, pana cand nu lasa in urma decat vanatai palide. Iti place sa zbori, nu-i asa?
Tremura firav ciorchine albe de floare marunta prin castani si am sperat ca te gasesc pana la urma printre ele. Dar sideful zapezilor acelea parfumate nu era tulburat niciunde de vreo pata de tine imbibata de culoare. Dar daca totusi tu esti alb si treci neobservat? Iti place sa razi de mine, nu-i asa?
Si totusi stiu eu un loc unde te gasesc vesnic si niciodata. Acolo, acolo, in ungherele sangerii ale inimii mele pulsande. Acolo esti tu prefacut in cioburi mititele ce stau infipte in peretii vii ai sentimentelor mele si ma zgarie continuu in cel mai afon mod. Iti place sa ma faci sa sufar, nu-i asa?
Te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu