Vis.

Am sa umflu baloane colorate cu fericire. Am sa le umflu pana cand raman fara aer si pana cand am sa fiu rosie in obraji. Apoi o sa le dau drumul si ele o sa zboare sus, sus, sus de tot, pentru ca fericirea este mai usoara decat heliul. Si baloanele astea o sa se sparga unul cate unul de razele soarelui si o sa imprastie fericirea mea peste tot si peste tine.

Am sa culeg toate florile din pomii din drumul meu spre scoala si am sa decupez stelute mici si parfumate din fiecare petala. Apoi am sa adun tot praful magic pe care il lasa luna pe apa marii ca o carare in fiecare noapte si am sa-l suflu peste stelutele mele mici ca sa straluceasca. Si stelutele astea ale mele... pe ele am sa le lipesc pe cer una cate una, in fiecare noapte, pana cand se vor termina toate noptile tale. 

Am sa torn intr-un pahar cateva acorduri minore si am sa picur peste ele cerneala mov, ca sa aibe gust de scortisoara si de mine. Apoi am sa iau un puf de papadie mic, mic, mic de tot si am sa-l inmoi in acordurile astea ale mele. Am sa tremur din puful asta picaturi mici, mici, mici de tot pe buzele tale atunci cand dormi, ca sa iti aduci aminte de mine cand nu dormi.

Am sa strang intr-un cosulet toate petele de lumina pe care la uita soarele pe jos sau pe zidurile cladirilor si am sa impletesc din ele minuni mici pana cand o sa ma doara ochii de atata stralucire si pana cand o sa mi se arda degetele de atata caldura. Apoi am sa asez la geamul tau cate o minune mica in fiecare dimineata, pana cand o sa ramai fara zambete sau pana cand o sa se termine soarele.

Am sa-mi colorez toate visele cu creioane cerate, ca sa nu poata apa marii sa mi le stearga. Nici soarele. Nici guma de sters.