Vedenii

Copacii se prabuseau peste mine din stanga si din dreapta. Masinile ma loveau din plin din toate directiile. Toate vanturile din toate punctele cardinale se pravaleau furtunos peste mine, aducand tornade, viscole, uragane, cerul se crapa in doua deasupra mea si ningea si tuna si fulgera si ploua peste mine. Zapada ma ingheta. Soarele imi prajea teasta si imi ardea pielea degerata. Bombe atomice erau aruncate spre mine si ma loveau in piept din plin, razboie se nasteau si mureau cu mine pe campul de bataie, eu contra tutoror celorlalte armate. Valuri. Valuri si tsunamiuri, de apa, de sange, de ura, toate cresteau inaintea mea, faceau spume inghitindu-ma in adancul lor inainte sa se formeze iar. Toata natura si non-natura se revolta, mi se spargea in cap ca un val de impotrivire, iar eu

te strangeam de gat mai departe cu furie si patos si plangeam. Plangeam. 
Un lucru pe care tu n-ai sa-l stii niciodata, dobitocule.